“Califul grait-a catre Laila: ,,Esti tu aceea pentru care
Majnun si-a pierdut capul cuprins de nebunie?
Caci nu esti mai frumoasa decat frumoasele pe care lecunosc.”
Ea ii raspunse: ,,Ci, taci: caci tu nu esti Majnun!”
Daca ai avea tu ochii lui Majnun,
Cele doua lumi s-ar dezvalui privirii tale.
Tu vietuiesti prin simturi, Majnun e mai presus de sine insusi.
A judeca iubirea in stare de trezie, tradare-nseamna.
Cu cat un om e treaz si judeca iubirea, cu-atat mai mult el doarme in iubire;
Iar de e treaz si judeca iubirea, mult mai rau e decat de a dormi mereu.
Trezirea incatuseaza-amarnic sufletele noastre,
Si sufletele cad prada diverselor capricii,
Fricii de saracie sau gandurilor de castig.
Ele nu mai traiesc in puritate, nici in demnitate,
Nici stralucire, nici visu-nalt spre cerul ocrotitor.
Ci doarme cu adevarat acela ce ravneste la fiece capriciu
Si se deda la implinirea oricarei fantezii”.
(Djala-ud-Din Rumi)
