O fiinta draga sufletului meu m-a invatat sa multumesc zilnic lui Dumnezeu pentru darul vietii si asa am inceput sa fac din acea clipa, iar pe masura ce multumeam imi dadeam seama ca am din ce in ce mai mult pentru ce sa multumesc, nimic din ce am nu-mi apartine, toate le am prin gratie divina, toate sunt darurile Lui pentru mine, pentru noi toti, caci cu totii suntem purtatori de daruri si haruri.
Se spune ca traim cu adevarat numai atunci cand sufletele noastre recunosc comoara dinlauntrul nostru, cand constientizam fiinta de lumina din noi iar astazi, mai mult decat oricand vreau sa multumesc pentru tot ceea ce sunt si port in suflet atat lui Dumnezeu cat si tuturor acelora care m-au condus, constient sau inconstient, catre aceasta clipa prezenta, plina de iubire si bucurie.
Se mai spune ca Dumnezeu lucreaza prin oameni si atunci ii multumesc lui Dumnezeu pentru toti oamenii pe care i-a scos in calea mea caci cei care m-au invatat si sprijinit mi-au imbogatit sufletul iar cei care m-au ranit m-au facut mai puternica. Acestora din urma le sunt recunoscatoare caci fara lectiile lor, nu as fi invatat iertarea, compasiunea, nu as fi stiut sa ma iert si pe mine odata cu ei si nu as fi stiut ce inseamna iubirea neconditionata.
Iertarea a fost pentru mine un proces al eliberarii in care mi-am dat seama ca prizonierul eram eu insami, acceptandu-i pe toti asa cum erau ei, ma acceptam pe mine, renuntand la judecata deschideam usa acceptarii si iubirii.
Ma intreb daca nu sunt oare mai profund indatorata celor mai greu ani din viata mea decat oricaror altora caci acei ani m-au format, cladind an dupa an fiinta care sunt acum.
Adevarata recunostinta ar trebui sa fie singura amintire a inimii noastre, caci cu aceasta singura amintire vom putea merge pe drumul nostru, al fiecaruia, indiferent cum este acesta, mai usor sau mai greu, si sa nu uitam ca purtam in noi darul divin cel mai frumos si anume puterea si forta interioara de a-l parcurge pana la capat, asa cum se cuvine.
A venit momentul sa le multumesc celor care m-au impins de la spate, care m-au ajutat sa deschid usi pe care nu le-as fi deschis niciodata singura, care au avut rabdare cu mine, care mi-au fost alaturi atunci cand ….doar ei puteau fi alaturi, le multumesc pentru fiecare cuvant si mangaiere, pentru protectie si indrumare, pentru cunoastere si nu in ultimul rand pentru iubire, ei cu totii au fost darurile Tatalui ceresc pentru mine si sunt convinsa ca fiecare dintre noi primim aceste daruri, chiar daca se intampla sa uitam de ele.
Atunci, ridic fata catre Tatal ceresc si ii multumesc pentru fiecare clipa pe care o traiesc, iar daca nu o petrec cu zambetul pe buze, este doar din neputinta mea de a ma bucura, multumesc pentru aerul pe care il respir, pentru fiecare moment alaturi de cei dragi, iar daca uit sa le spun ca ii iubesc, este doar din ignoranta mea, multumesc pentru fiecare zambet pe care il vad in ochii unui copil si imi aduc aminte ca si eu am puterea in mine sa zambesc la fel ca si el, multumesc pentru muzica care ma poarta acolo unde sufletul meu nu poate ajunge singur, multumesc soarelui ce-mi mangaie fata si pentru intreaga natura in care imi gasesc linistea si pacea.
Pentru lumina, iubire, compasiune, cunoastere, frumusete, adevar, rabdare, pace, vindecare, putere si bogatie, multumesc cerului si stiu pentru prima data in viata ca merg pe drumul meu iar directia drumului este acasa.
Traim prin ceea ce castigam dar existam cu adevarat, ca fiinte umane prin ceea ce daruim si daruim cu adevarat atunci cand oferim din propria noastra fiinta.
Toate gandurile si faptele noastre neconditionate se vor transforma in cele mai luminoase pagini din biografia sufletelor noastre, biografia unei iubiri care poate dura nu o viata, ci o eternitate.
Iisus a spus “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata” iar noi, daca ne dorim, putem urma Calea divina, putem avea acces la Adevarul care ne va elibera si putem trai Viata care ne-a fost data aici pe pamant cu iubire si daruire.
Acesta ar putea fi intr-adevar darul nostru pentru Dumnezeu.
