“Oh, Doamne Preaiubit!
De nu ne-arati Tu drumul, suntem pierduti;
O viata traita fara a Te slavi e moarta!
Iar daca nedreptate afli in slujitorii Tai,
E pentru ca dreptatea la sanul tau adasta!
Si daca spui ca soarele sau luna intunecate sunt,
Si daca spui ca dreptul chiparos e-ncovoiat,
Si daca spui ca firmamentul e doar temelie,
Ori ca pamantul si oceanul nu au nimic in san,
Acestea toate adevarate sunt
De le masori cu a Ta desavarsire!
La Tine e puterea, la Tine gloria si bogatia!
Esti mai presus de neimplinire sau de nefiinta,
Tu dai fiinta lucrurilor ce inca nu exista,
Si-apoi tot Tu le-aduci din nou in nefiinta”.
(Rumi)
