Iertare

 

 

 

Nu cuvantul ce jigneste sau te injoseste este de vina

Nici caracterul sau firea celui ce o face

Nu plecarea celui pe care-l iubesti este de vina

Nici promisiunile lui desarte

Nu tradarea unui prieten bun este de vina

Si nici distanta care acum puternic va desparte

Nu singuratatea care te inconjoara este de vina

Si nici noptile pustii, cu luna plina

Nu palma primita in locul ce te doare e de vina

Si nici semnele ramase in suflet, dovezi ratacitoare

Nu, vina nu le apartine lor, ci tie, in intregime

Pentru ca umbli gol si te afunzi in adancime

Pentru c-ai uitat de rostul cuvantului iertare

Si ca in propria-ti fiinta e loc de acceptare

E mai usor sa fugi, sa te acuzi si sa te judeci permanent

 Sa te transformi in propriu-ti oponent

Sa alegi sa fii victima unui destin nedrept

Uitand sa vezi, ca-n primul rand fata de tine, n-ai fost corect

 

 

Iti esti dator, tu suflete, sa-ncepti a te ierta

Bucata cu bucata, din propria-ti fiinta, sa-ncepi a imbratisa

Gand cu gand, fapta dupa fapta

Sa-ncepi sa–ti vezi fiinta cea demult uitata

Sa inveti sa te accepti, asa cum esti, sa-nveti sa te iubesti

Uitandu-te in propriu-ti suflet, sa-ncerci sa ii zambesti

Si pentru tot ce-a fost, clipa de clipa, iertare sa ii daruiesti

Trecutul sa-l vindeci, pas cu pas, nu trebuie decat sa-ncerci

Caci nu esti singur, fiintele divine de-a pururi te-nsotesc

Ca esti copilul cerului iubit, cu drag iti amintesc

Ca a sosit momentul, sa vezi in tine creatia lui Dumnezeu

Si ca lumina, pace si iubire, in tine au existat mereu

Transforma-ti vina in iertare, si viata intr-o binecuvantare

Si nu uita vreodata, doar cei care au trait intr-adevar durerea

Pot descoperi in suflet, pe pamant si in ceruri, de-a pururi, mangaierea.

No feedback yet

Leave a comment


Your email address will not be revealed on this site.
(Line breaks become <br />)
(For my next comment on this site)
(Allow users to contact me through a message form -- Your email will not be revealed!)