Orgoliu

Atunci cand voi avea forta sa renunt la ego, voi avea curajul sa fiu eu insami.

Conform definitiei din dictionar, orgoliul este ?parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata despre sine insusi, despre valoarea si importanta sa sociala, ingamfare, vanitate, suficienta, trufie?

Cu totii cunoastem intr-o masura mai mica sau mai mare ce inseamna orgoliul pentru ca nu de putine ori ne-am lovit de el in viata sau mai bine spus propriul nostru orgoliu  este cel care a lovit cu putere in adancul fiintei noastre. Intrebarea este de cate ori ne-am dat oare seama ca nu cel de langa noi este vinovat pentru durerea noastra ci orgoliul din noi insine este de fapt cauza neputintei de a trece peste esecul nostru?

Stiti oare ca oamenii orgoliosi sunt de fapt cei mai nefericiti oameni?

Mai stiti oare ca orgoliul vine de fapt dintr-o nevoie permanenta de a ni se acorda atentie, de a ne simti importanti, apreciati, laudati?

Cat de constienti suntem de faptul ca orgoliul ne modifica realitatea atat interioara cat si exterioara, determinand o permanenta neacceptare a ceea ce exista pentru simplul fapt ca nu coincide cu dorintele noastre?!

De cate ori, dintr-un orgoliu prostesc am refuzat sa primim sau sa daruim iubire sau iertare, de cate ori am refuzat sa acceptam persoanele sau  propriile experiente crezand ca meritam mai mult de atat si nu in ultimul rand de cate ori nu ne-am revoltat impotriva lui Dumnezeu acuzandu-l pentru suferinta noastra?

De cate ori, din orgoliu, ne-am incapatanat sa admitem ca am gresit sau am evitat sa spunem un simplu te iubesc persoanei de langa noi de frica sa nu parem slabi in loc sa realizam ca tocmai acele cuvinte rostite la momentul potrivit ne faceau intr-adevar puternici?

Orgoliul este cel mai batran pacat al fiintei umane, stare patogena cea mai grava manifestata atat la nivel de individ cat si de grupara umana determinand neacceptare, neiertare si razvratire sau razbunare.

Persoanele orgolioase sunt agresive, adoptand dictatura, impunerea prin forta, santaj, simt nevoia sa-si exercite puterea asupra altora cu orice pret, indiferent de consecinte, de fapt orgoliosii nu au puterea discernamantului binelui si al raului.

Victor Hugo spune ca orgoliul din noi este ca o forta a raului si atunci cat de mult rau lasam sa existe in noi si cu ce pret? Realizam oare ca ne autodistrugem atunci cand ne lasam prada orgoliului si implicit distrugem tot ce este frumos in jurul nostru pentru ca nu mai putem vedea cerul de intunericul din noi?!

Muschiul zice lacului: "Sa tii cont ca ti-am donat o picatura de roua" (R Tagore)

Cati dintre noi nu simtim adevarul de mai sus ca fiind un adevar propriu in multe din experientele noastre? Oare soarele ne-a cerut vreodata sa platim pentru lumina care ne permite sa existam si sa ne bucuram de viata?

Nu, n-a facut-o niciodata pentru ca lumina lui este cadoul lui pentru noi, chiar daca noi uitam sa-l apreciem, in schimb noi de cate ori am daruit ceva din toata inima fara sa asteptam sa ni se intoarca pentru ca asa ni se pare noua corect si sa nu ne suparam ulterior pentru ca nu am primit acel ceva?

Iata parerea Maestrului  O.M. Aivanhov despre orgoliu, poate ne va fi de folos:

"Întelepciunea, inteligenta, adevărata inteligentă divină, o posedă fiintele umile, cele care nu se încred numai în elucubratiile intelectului lor. Atâta vreme cât intelectul vorbeste, discută, face zgomot si ocupă el singur tot locul, mentalul superior nu mai poate să-si spună cuvântul. Singur mentalul superior ne permite să întelegem scopul divin pentru care omul a venit pe pământ si nu numai să-l întelegem ci să-l si realizăm. Lipsit de această umilintă, care permite să ne proiectăm dincolo de intelect, omul va trece mereu pe lângă esential. Doar atunci când va fi reusit să reducă pretentiile nesăbuite ale intelectului, el va da mentalului superior posibilitatea de a se manifesta, si splendoarea universală se va descoperi în fata privirii sale uimite.?

Acum, că ati înțeles cât suntem toti de amenintati de orgoliu, luati-vă precautiuni pentru a nu fi atinsi: în fiecare zi încercati să priviti în sus, să vă comparati cu fiintele care vă depăsesc, Arhanghelii, Divinitătile, si veti vedea că nu sunteti mare lucru. De aceea în loc să vă dati cu părerea asupra tuturor subiectelor spunând: ?După părerea mea, este asa... În opinia mea...? încercati să cunoasteti opinia stiintei Initiatice, a Marilor Maestri ai umanitătii, întrebati-i cum văd ei lucrurile pentru ca ei să vă comunice lumina lor. Toti se înseală atâta vreme cât nu s-au dus să-si verifice opiniile, modul lor de a vedea lucrurile, comparându-le cu Inteligenta Cosmică. Istoria este cea care dovedeste că după ani de zile se observă că au comis erori mari?.

?Deci, iată cea mai bună metodă pentru a rezista orgoliului. stiind că din cauza erorilor pe care le-ati putut comite în încarnările anterioare, aveti în această existentă o inteligentă foarte limitată si că a vă baza pe ea însemnează a vă lăsa pradă catastrofelor, trebuie să cereti permanent părerea lumii divine. În fiecare zi obisnuiti-vă să priviti în sus si să spuneti: ?Iată ce gândesc eu despre acest subiect, despre această persoană. Am oare dreptate? Luminati-mă?. În acel moment, nu numai că nu mai puteti fi orgoliosi, dar primiti răspunsuri clare si adevărate si sunteti pe drumul cel bun. Să nu credeti niciodată că ati atins perfectiunea, nu, voi mergeti doar pe drumul către perfectiune. Trebuie să fiti foarte atenti căci atâta vreme cât nu ati ajuns încă în vârf, puteti încă să vă înselati?.

Poate solutia in lupta impotriva orgoliului este tocmai acceptarea fiintei noastre ca parte  din intreg, din Dumnezeu  si implicit acceptarea persoanelor din jurul nostru ca parte din acelasi intreg ca si noi, partea divina din mine recunoaste partea divina din tine si atunci cum as putea sa te mai critic sau sa te mai judec?.as judeca insasi creatia!!

Acceptandu-mi fiinta de lumina, imi accept toate lectiile si experintele pe care le primesc si inteleg ca ele sunt cele mai potrivite pentru evolutia mea aici pe pamant, fara ele n-as fi avut ocazia sa cresc, sa ma descopar pe mine insami, aleg sa renunt la critica, judecata, comparatie, neiertare, razbunare pentru ca toate sunt fetele egoului care se manifesta in mine, aleg sa fiu un pic mai mult decat egou in fiecare zi a vietii mele. Pas cu pas.

Stiu ca drumul e lung si nu e usor si ca vor mai fii momente in care voi simti ca duc o lupta fara de sfarsit dar mai stiu ca merita sa incerc pentru ca Dumnezeu nu cunoaste orgoliu atunci cand imi iarta fiecare greseala in parte, oferindu-mi in schimb iubire neconditionata.

Daca sunt parte din El oare nu se merita sa incerc sa fiu cine sunt cu adevarat?!! ?.caci, cu adevarat cred,  sustinere divina exista in orice cale care ne apropie de casa.

1 comment

Comment from: Bogdan [Visitor]
BogdanMi-a placut articolul. Frumos scris.
02/29/12 @ 11:31

Leave a comment


Your email address will not be revealed on this site.
(Line breaks become <br />)
(For my next comment on this site)
(Allow users to contact me through a message form -- Your email will not be revealed!)