Evenimentul care avea sa-i marcheze decisiv viaţa este o experienta a Fiinţei, cum o va numi mai tarziu, o „strafulgerare” pe care o traieste fiind in vizita in casa pictorului Willy Geiger, la München, prin 1922, in timp ce viitoarea lui soţie, Enja von Hattinberg, deschide, cu totul întâmplător, o carte din care citeşte al şaptelea vers din Tao te King al lui Lao-zî. Dintr-o dată a avut o „trăire a Fiinţei” (eine Seinserfahrung). Lao-zî vorbeşte în acel vers despre  „golul” în care sălăşluieşte sensul (ceea ce dă sens ulciorului este golul pe care acesta îl conţine). Dürckheim şi-a dat în acea clipă seama că lumea perceptibilă prin simţuri este locul în care se manifestă o altă lume, superioară. „Vedeam Fiinţa în Fiinta” spune el. Peste zeci de ani, când va rememora acea experienţă primordială într-una din cărţile lui, va sublinia caracterul eliberator şi în acelaşi timp absolut angajant al acestei experienţe trăite de el şi, de altfel, trăite de-a lungul timpului şi de alţi oameni:

“Viaţa continua, viaţa de dinainte, şi totuşi nu era aceeaşi. Exista aşteptarea dureroasă de mai multă „Fiinţă”, o promisiune profund resimţită. Şi în acelaşi timp forţe crescând la infinit şi aspiraţia spre o angajare – la ce?Această stare excepţională a durat toată ziua şi o parte din noapte. Ea m-a marcat definitiv. Trăisem ceea ce, de-a lungul veacurilor, au trăit şi au mărturisit oamenii care, o dată, la un moment dat în viaţa lor au trăit o experienţă. Ea i-a lovit ca fulgerul şi i-a legat pentru totdeauna de curentul adevăratei vieţi. Sau, mai degrabă, ea le-a făcut perceptibilă sursa unei mari fericiri şi în acelaşi timp suferinţa pe care o simţi când acest curent este întrerupt. Dar este şi o experienţă inseparabilă a unui angajament pe calea interioară. Repetată apoi în mai multe reprize, deşi cu mai puţină forţă, ea a continuat, mulţi ani mai târziu, să servească de punct de reper pentru a indica, mie şi altora, direcţia justă de cunoaştere şi de lucrare. Tot ceea ce am întâlnit de atunci se orientează spre un pol precis. Faptul că Meister Eckhart a intrat atunci în viaţa mea nu mai este de mirare. Nu mă mai despărţeam de tratatele şi de predicile lui. Conţinutul lor era un fel de ecou multiplu al marelui apel care răsunase în mine. Şi astăzi încă, este suficient să aud o frază din Meister Eckhart ca să mă simt din nou străbătut de un mare curent. Percepeam acelaşi ton, deşi pe alte registre, la Rilke, la Nietzsche şi mai ales la prima lectură a scrierilor budiste. Doctrina naturii lui Buddha, mereu prezentă în fiecare om, mi-a părut imediat evidentă. Deja, la acel moment, o chestiune mă preocupa în mod deosebit: Meister Eckhart, Lao Zî, Buddha, marea experienţă care i-a frapat, nu era ea oare fundamental aceeaşi?”

Extras din articolul – Biografie – Karlfried Graf Dürckheim

http://karlfriedgrafdurckheim.blogspot.ro

Tags:

Copile, nu-ti pierde curajul! Se apropie dimineata desavarsirii cand vei amesteca viata ta cu toata viata; Si vei cunoaste, in sfarsit menirea ta! (Rabindranath Tagore)

Cautare in blog

Abonare prin email

Loading

Pagina de Facebook

Facebook Pagelike Widget

 

Articole recente

error: Content is protected !!