“Dacã tânjesti dupã o utopie, dorinta ta se îndreaptã, de fapt, cãtre o armonie individualã si socialã. Aceastã armonie nu a existat niciodatã, întotdeauna a fost un haos. Societatea a fost împãrtitã în diferite culturi, în diferite religii, în diferite natiuni – toate având drept fundament diverse superstitii. Nici una din aceste împãrtiri nu e valabilã. Ele aratã însã cã omul este divizat în el însusi, iar acestea sunt proiectiile conflictului sãu interior. Omul nu are unitate lãuntricã si, prin urmare, nu este în stare sã creeze o societate, o umanitate unicã, nici în afara lui. Cauza nu se gãseste în exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiintei sale lãuntrice”.
(Osho – “Viata este aici si acum”)
