Apoi, un om bogat ii zise: “Vorbeste-ne despre A Darui.”
Iar El raspunse:
“Dati prea putin atunci cand impartiti din avutie; Numai atunci cand dati din Voi insiva daruiti cu-adevarat.
Caci ce-i in avutie decat niste lucruri ce le pastrati sub cheie crezand ca maine va vor fi de vreun folos?
Si ce va avea maine cainele strangator peste masura, care-si ingroapa osul in nestatornice nisipuri si pleaca apoi, cu pelerinii, inspre Orasul Sfant?
Si ce e teama de a fi nevoias, chiar daca nu nevoia insasi?Iar teama de-nsetare atunci cand ai fantana plina, nu-i chiar nepotolita sete?Sunt unii care dau putin, chiar de au mult – ei dau ca sa se stie despre ei, si-aceasta tainica dorinta le pangareste darul.
Si sunt aceia care au putin si-l daruiesc cu totul.Ei sunt cei care cred in viata si in preaplinul ei iar cosul lor nu-i niciodata gol.
Si sunt aceia care cu durere daruiesc, si-acea durere mereu ii va urma.
Si cei ce daruiesc fara durere-n suflet, fara sa caute nici bucuria, nici recunostintaEi dau la fel cum, din cea vale, mirtul imprastie mireasma-i ca o adiere prin vazduh.Mainile lor ne-aduc pe Domnul, iara prin ochii lor Domnul zambeste.
E bine daca dai atunci cand ti se cere, dar e mai bine sa dai cand nu ti s-a cerut, ci abia ai banuit.Iar pentru cel darnic din fire, a fi in cautarea celui care va primi, e-o bucurie mai mare chiar ca fapta daruirii.
Si oare e vreun lucru care va ramane?Tot ce aveti va fi instrainat pana la urma;Dati, asadar, acum pentru ca anotimpul daruirii sa fie-al vostru si nu al celor care ce va vor urma.
De multe ori va spuneti: ” Voi da, dar numai celui care merita”.Nici pomii din gradina ta, nici snopii de pe-ogorul tau n-au spus vreodata asta.Ei daruiesc pentru a-putea trai, caci a pastra inseamna a te stinge.
Fara-ndoiala, acela care isi merita zilele si noptile, e demn de orice-i poti ta da.Iar cel a meritat sa bea din chiar oceanul vietii, merita sa-si umple cupa si din firavul tau izvor.
Sa fie oare o mai nobila virtute decat curajul si usuratatea , de nu chiar milostenia de a primi?Si cine esti tu oare pentru ca ceilalti sa isi deschida inima si sa isi dezvaluie orgoliul, ca tu sa poti sa le masori fara oprelisti valoarea si mandria?
Ci cauta ca, mai intai, tu insuti sa meriti sa fii daruitor, sa fii unealta daruirii, Caci viata e de fapt aceea care se daruieste pe sine catre sine insasi, in timp ce tu nu esti decat un martor.
Iar voi cei ce primiti- si toti primiti- nu va impovarati cu grutatea-ndatoririi, pentru ca darul sa nu va fie jug, nici voua, nici celor de care ati primit.Mai bine sa va inaltati alaturi de cel ce-a daruit, iar darurile sale sa va fie aripi.
Caci, a va ingriji prea mult de datorie inseamna a va indoi de darnicia lui, care-i nascuta din pamantul muma si din Dumnezeul Tata.”
Despre Iubire
Apoi zise Almitra: “Vorbeste-ne despre Iubire”
Cand dragostea va-ndeamna, urmati-o,
Chiar de cararile ei va sunt anevoioase si abrupte.
Si cand va invaluie cu aripile sale, lasati-va in seama ei, Chiar daca sabia ascunsa in penajul sau va poate rani.
Si-atunci cand va vorbeste, incredeti-va in ea, Chiar daca glasul ei v-ar spulbera visurile asa cum vantul de miazanoapte va ravaseste gradinile.
Caci intocmai precum dragostea va-ncoroneaza, tot ea va rastigneste. Daca va sta alaturi ca sa cresteti, tot ea va curata apoi de uscaturi. Asa cum urca pana-n varf ca sa va mangaie cele mai crude ramurele ce tremura in soare, La fel va cobori pana la radacini si le va zdruncina din inclestarea ce le tine sub pamant.
Ca snopii de grau va-aduce laolalta catre sine
Va treiera pentru-a va dezgoli,
Va cerne spre a va lepada de pleava,
Va macina intru neprihanire
Va framanta pana ce deveniti supusi
Si-apoi va-ncredinteaza focului ei divin ca sa ajungeti paine sfanta, painea lui Dumnezeu.
Toate acestea din dragoste le indurati ca sa cunoasteti tainele alor voastre inimi si, in acea cunoastere, sa deveniti farame din inima Vietii.
Dar daca, tematori, veti cauta in dragoste doar pacea si-ncantarea
Mai bine-atunci de v-ati ascunde goliciunea si de-ati pleca din treierisul dragostei. In lumea fara de-anotimpuri unde veti rade, dar nu cu toata gura si-unde veti plange, dar nu cu toate lacrimile.
Iubirea se daruieste numai pe sine, iar de primit, primeste numai din ea insasi.
Iubirea nu-i stapana si nici nu se vrea stapanita
Caci dragostea isi este siesi de ajuns
Iar cand iubesti nu trebuie sa spui:” Il am pe Dumnezeu in inima” si mai degraba spune “Eu sunt in inima lui Dumnezeu”.
Si sa nu crezi ca-ti este dat sa-i schimbi iubirii calea ci, daca-i vei fi vrednic, doar ea te va calauzi.Dragostea nu-si doreste decat implinirea.
Dar de iubesti si esti bantuit de patimi, atunci sa fie acestea patimile tale:
Sa te topesti , sa fii iszvor cu apa repede, ce susura melodios in noapte.
Sa stii durerea prea aprinsei pasiuni
Sa fii ranit de propria-ti cunoastere-a iubirii;
Si-atunci sa sangerezi de buna voie si cu bucurie
Sa te trezesti in zori cu inima usoara si recunoscator pentru inca o zi de dragoste;
Sa te opresti la miezul zileisi -atunci sa meditezi intru al dragostei extaz
Sa te-ntorci acasa pe-nserat cu sufletul plin de recunostinta;Si mai apoi s-adormi c-o rugaciune-n suflet pentru cel iubit si cu un cantec de lauda pe buze”.
“Profetul” – Kahlil Gibran
